Efectele fumatului pasiv la adulti sunt mai dificil de stabilit decat la copii, mai ales pentru ca, la locul de munca,de exemplu, sunt mai expusi la influente nocive asupra cailor respiratorii. Nu ramane decat, pe baza studiilor stiintifice, sa stabilim o legatura intre fumatul pasiv si diverse afectiuni respiratorii, cum ar fi bronsita.
      Primele studii privind aparitia cancerului pulmonar la adultii expusi in mod constant la fum au fost publicate la inceputul anilor 80. In 1986, autoritatile sanitare din Statele Unite si Marea Britanie, precum si OMS au declarat ca fumatul pasiv creste in mod semnificativ probabilitatea aparitiei cancerului pulmonar.

      Fumatul pasiv creeaza o serie de dificultati sau afectiuni respiratorii:

- respiratie suieratoare;

- insuficienta respiratorie chiar si pe parcursul unui efort putin pronuntat;

- bronsita cu tuse sau cu expectoratii;

- bronsita cronica cu tuse sau cu expectoratii purulente care dureaza de cel putin doi ani;

      Persoanele nefumatoare care pot trai intr-o atmosfera fara fum respira mai liber si au mai putine probleme de ordin respiratoriu decat persoanele nefumatoare inchise in spatii pline de fum. Doar un procent de 4% din persoanele nefumatoare care au posibilitatea sa respire in aer curat au respiratie suieratoare, o parte sufera de tuse cronica si 5% prezinta simptome de bronsita cronica (tuse sau expectoratie). Persoanele nefumatoare care sunt nevoite sa respire adesea in aer imbibat de fum prezinta aceleasi simptome la un numar mai mare de persoane: respiratie suieratoare 7%; tuse cronica: 11%; bronsita cronica: 7%.
      Dificultatile respiratorii (tuse, bronsita, bronsita cronica, astm, insuficienta respiratorie in timpul eforturilor) sunt cu atat mai frecvente la nefumatori cu cat acestia sunt constransi sa respire in incaperi pline de fum.

astmul si fumatul pasiv in fiecare zi

      Cercetarile arata, pentru persoanele nefumatoare, cresterea probabilitatii imbolnavirii de astm, diagnosticat din punct de vedere medical in functie de durata expunerii la fumul de tigara. Aceasta probabilitate este de doua ori mai mare daca durata expunerii zilnice la fum depaseste trei ore.

tusea cronica si fumatul pasiv

      Pentru fumatorii pasivi, riscul de a se imbolnavi de tuse cronica creste de-a lungul anilor. Riscul prezinta o importanta de doua ori si jumatate mai mare cand fumatul pasiv este practicat de mai mult de douazeci de ani. In plus, riscul este cu atat mai ridicat cu cat sunt mai multi fumatori care polueaza mediul ambiant, tusea cronica reprezentand primul simptom al bronsitei cronice sau al emfizemului pulmonar (distrugerea alveolelor pulmonare cu formare de bule de aer in plamani).
      Ca regula generala simptomele apar dupa mai multi ani de expunere pasiva la fumul de tigare, dar dupa aparitia primelor simptome, boala ia o evolutie grava.

bronsita cronica si fumatul pasiv

      Daca se afla fumatori in apropierea unui nefumator, atunci probabilitatea pentru acesta din urma creste – cu cat durata de expunere la fumul de tigara este mai lunga – sa fie victima unei bronsite cronice. Bronsita cronica este prin definitie o boala al carui diagnostic presupune ca bolnavul sa prezinte tuse cu expectoratie permanenta 3 luni pe an timp doi ani consecutiv. Probabilitatea aparitiei bronsitei cronice este cu atat mai ridicata cu cat persoana nefumatoare este obligata sa stea in preajma fumatorilor la locul de munca.
      Pe scurt: cu cat persoanele nefumatoare sunt mai mult timp expuse la fumul de tigara, cu atat creste riscul ca ele sa sufere afectiuni ale cailor respiratorii si o diminuare a capacitatilor fizice.